Exista diferite modalitati de a publica informatii pe internet :

1.Pe blog
Este simplu, e rapid, e flexibil si e chiar placut.O parte din providerii de software blog (WordPress, Blogspot, Blogger) nu percep nici o suma de bani, iar majoritatea celor care fac asta, au ca taxe sume modice (ex.Typepad-un cont costa intre $4.95 si $14.95 ;Blogware-$8-$15).

La bloguri avem si varianta Moblog, ce ofera posibilitatea incarcarii informatiilor de pe suporturi mobile (celular, PDA). Moblogurile presupun utilizarea unei tehnologii ce permite publicarea de pe o platforma mobila.

3.Pe un site de tip wiki
Site-urile care folosesc software-ul colaborativ wiki permit utilizatorilor sa editeze continutul, nu doar sa il acceseze.Cel mai popular este wikipedia.

4.Pe o pagina web
Utilzatorii au la dispozitie, de exemplu, Google Pages, care permit postarea oricarui text fara a impune restrictiile unui format blog.

In functie de informatie (text, video, audio, foto), putem selecta mai bine si modaliteatea de distributie. Spre exemplu, pozele pot fi incarcate pe site-uri specializate, ca Flickr, Twango, Fotki, Fotopic, Ringo, etc.Documentele video pot fi facute publice cu ajutorul YouTube, IFilm, Google Video, etc.

Dupa alegerea uneia dintre aceste modalitati, creearea unui RSS feed este o idee buna, pentru a transmite mai simplu informatia utilizatorilor.Odata detiunta aceasta optiune RSS, continutul publicat pe un site poate fi transformat si in e-mail newslettere, cu ajutorul unor servicii ca FeedBurner e-mail.

Nume publicatie :Status

Modalitatea de aparitie :revista va aparea in varianta online, va putea fi accesata la adresa www.status.ro, domeniu care in momentul de fata nu este utilizat ;
Se merge pe ideea ca persoanele care fac parte din publicul tinta se afla mai des in fata unui calculator decat in fata unui chiosc de ziare ;in acelasi timp, o publicatie online poate fi accesata si de pe suporturi mobile (telefon, PDA), devenite accesorii indispensabile pentru cei din targetul publicatie status ;

Frecventa :lunara

Public tinta: se adreseaza unui public cu varste cuprinse intre 24 si 45 de ani, cu studii superioare si medii, cu venituri mari si medii;

Profil al cititorului :persoana activa, independenta, cu putere de decizie, implicata in afaceri/care aspira sa intre in aceasa lume ;exista astfel doua categorii de cititori :

1.cei care fac deja parte din domeniul business si care folosesc revista pentru a se informa in legatura cu tendintele de lifestyle din domeniu ;
-in conditiile in care un important mijloc de networking este chiar timpul liber, o buna informare in legatura cu tendintele la acest nivel este importanta ;
2.cei care doresc sa isi faca intrarea in domeniul afacerilor/care ii admira pe cei care fac parte din aceasta lume ;
-pentru acestia, publicatia se pozitioneaza ca o revista aspirationala ;

Caracteristicile demografice ale publicului tinta: preponderent rezident in orase mari (peste 200.000 de locuitori);

Tipuri de articole: predomina articolele de tip feature, profilurile oamenilor din spatele unor afaceri de succes;

Stil: descriptiv, tonul foarte personal, adresarea directa,limbajul accesibil ;

Tematica:urmeaza doua directii principale:

1.povesti de succes:cum s-au lansat anumite persoane in afaceri, ce decizii au luat pe parcursul carierei, ce consecinte au avut aceste hotarari, etc;
2.tendinte la nivel de lifestyle pe piata de business:aspecte legate de viata personala a oamenilor de afaceri, modul in care acestia isi petrec timpul liber, obiectele/actiunile devenite simboluri de status pentru aceasta categorie;

Rubrici :datorita profilului cosmopolit al cititorului, numele pentru rubrici urmeaza sa fie date in limba engleza.

Leaders

Role model

Collections&Collectors

Real estate

Time out

Travel

Fashion

Art&culture

Gadget

Health

Sport

Vehicles

Obiectiv:realizarea unei reviste care sa se concentreze pe partea de lifestyle din domeniul business;in cadrul publicatiei urmeaza a fi dezvoltata ideea de status symbol, de ceea ce este reprezentativ pentru modul de viata al oamenilor de afaceri ;

Research

Notiunea de “status symbol” dateaza inca din 1955, dar a fost popularizata in 1959 prin best-seller-ul lui Vance Packard, “The Status Seekers”.
Autorul, de profesie jurnalist, a analizat agentii care contribuie la schimbarea continua a structurilor sociale si implicit a culturii specifice unei anumite perioade. Astfel, factori ca veniturile individuale (cresterea sau scaderea lor), aptitudinile vocationale strict necesare economiei intr-un anumit interval, timpul liber de care dispun angajatii dintr-un anumit domeniu, contribuie la definirea anumitor straturi sociale. In functie de acesti factori, reprezentantii unei anumite categorii devin adeptii unui anumit mod de viata, care inglobeaza trasaturi comune.

Astazi, notiunea de status symbol, asa cum este ea definita de perceptia populara, face directa referire la nivelurile superioare ale societatii (persoane cu venituri ridicate si foarte ridicate).

De ce o revista de status ?
Pentru a-si delimita aparteneta la un anumit grup, acela al unei structuri superioare, indivizii aleg un anumit mod de viata, definit de coordonate general valabile, indicatoare ale prosperitatii.

Un status symbol spune multe despre posesorul sau, fie ca se materializeaza intr-un ceas Vacheron Constantin, intr-un Saleen S7 parcat alaturi de un Gallardo Superlegerra sau « pur si simplu » intr-o cina la Sketch sau Bruneau.

Tot in baza acestor status symboluri se si interactioneaza, atat pe plan carieristic cat si personal, se creaza trenduri, reguli si comunitati.Ca exemplu concret as putea da lumea busineess, unde ANUMITE TIPURI de afaceri se incheie numai intr-un ANUMIT context, asa cum relatiile pe plan personal (care pana la urma intretin relatiile de business) se creeaza in functie de anumite conditii.

Un liant intre apartenentii acestei comunitati il reprezinta publicatiile de lifestyle, care pun la dispozitia cititorilor modele, ofera indicatoare de directii si chiar impun trenduri.

Concurenta

In Romania, presa exploateaza prea putin domeniul economic pe aceasta linie de lifestyle. Exista publicatia « Target »-sub egida Publimedia International, aparuta sub deviza « Traieste business » si care se autopozitioneaza ca fiind « o revisa glossy ce se axeaza pe creionarea personalitatii oamenilor de afaceri si a deciziilor lor ».
Revista are o frecventa lunara, in format printat se distribuie in 20 000 de exemplare, iar in varianta online poate fi accesata la www.targetonline.ro.

Linia editoriala se doreste a urma formatul Forbes, dar acest model este urmat necorespunzator. Forbes este o revista de analiza si informare in domeniul business, iar partea de lifestyle este cuprinsa in suplimentul ForbesLife. Target incearca sa combine aceste doua arii, avand atat rubrici cu analize ale unor situatii economice, cat si sectiuni de lifestyle . Din punctul meu de vedere, o mai buna pozitionare ar fixa mai bine un target si ar aduce mai multe venituri din publicitate (atat in varianta printata, cat si pe site, publicitatea este redusa, pentru o publicatie de un asemenea calibru).

Pentru ca obiectivul meu realizarea unei alte publicatii cu acelasi profil, consider ca o analiza amanuntita a activitatii concurentei (in acest caz Target) se impune.

In urma unei analize SWAT, la momentul de fata, Target se pozitioneaza astfel:

Iniţial ouăle au fost vopsite cu roşu – culoarea vieţii şi a soarelui la asfinţit, şi cu galben – culoarea soarelui când răsare. Ulterior culoarea roşie a fost atribuită sângelui Mântuitorului.

Tradiţia românească consideră oul roşu simbol al nemuririi şi prosperităţii. La sate există obiceiul de a te spăla pe faţă în prima zi de Paşti cu apă în care s-a pus busuioc, câţiva bănuţi şi un ou roşu – „ca să fii rumen şi frumos”.

Această tradiţie a vopsirii ouălor este un ritual ce trebuie păstrat cu sfinţenie, deoarece credinţa populară este: „când oamenii n-ar mai înroşi ouă de Paşti, lumea se va potopi”.

Ceremonialul nu este întâmplător. Tradiţia spune că pentru „a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru” se folosesc doar cele ouate la mijlocul Păresemilor ( Postul Mare), doar cele „fără bănuţ” adică fără rod – nefecundate, iar vopsirea lor se face doar miercurea din Săptămâna Mare, pentru ca apoi să fie simbolic ucise prin lovire violentă şi mâncate sacramental în zilele de Paşti.

De-alungul secolelor, procedeul vopsirii ouălor pascale s-a dezvoltat deosebit. În tradiţia noastră populară există numeroase procedee ce necesită multă răbdare şi îndemânare artistică: ouă pictate, ouă săpate – tehnică în care se folosesc ornamente din ceară în relief, ouă scrise, ouă împietrite, ouă împistrite sau încondeiate cu frunze de plante, ouă cu mărgele, ouă picurate. În unele regiuni ale ţării ele mai sunt denumite „ouă muncite” sau „ouă necăjite” aceasta referindu-se la faptul că sunt atât de laborios făcute, ca apoi să sfârşească violent.

Tematica ornamentării ouălor este luată din simbolurile ancestrale ale fertilităţii şi perpetuării vieţii – simboluri vegetale, animale şi astrale. Există astfel peste 70 de desene diferite, folosite în anumite zone ale ţării, ceea ce este interesant că fiecare dintre ele are o denumire proprie şi mai ales o semnificaţie precisă. Evident, nu voi putea aminti decât câteva dintre ele.

„Ciobanul cu oile” reprezintă constelaţia Lira – mijloc de orientare a ţăranilor în timpul nopţilor de vară, ciobanul fiind reprezentat de steaua Vega, iar oile de celelalte patru stele. Motiv întâlnit în regiunea Braşovului.

„Creasta Cocoşului” şi „Cocoşul”, pasăre considerată încă din antichitate ca având origine divină, datorită faptului că vesteşte prin cântecul său timpul exact: primul cântat – la miezul nopţii, al doilea cântat – la trei ore înainte de ziuă şi al treilea cântat – la venirea zorilor. În Evul Mediu schimbarea gărzilor de noapte a cetăţilor se făcea după criteriul cântecului cocoşului. Datorită faptului că anunţă exact miezul nopţii este considerat paznic nocturn, după primul cântat lumea malefică a spiritelor, demonilor, vrăjitoarelor îşi pierde puterea. Şi astăzi ţăranii se orientează după cântecul cocoşului. Motiv ornamental folosit în Oltenia.

„Furca” reprezintă unealta uzuală cu care torc lâna femeilor la ţară. Motiv folosit în Moldova.
„Clopoţelul” simbol cu implicaţii precise, reprezentând clopotele care anunţă Învierea – prin analogie deşteptarea la viaţă a întregii firi. Transilvania – jud. Arad.
„Creasta Găinii” simbolizează constelaţia Cloşca cu Pui, după care se orientează noaptea ţăranii şi ciobanii. Motiv din Muntenia.
„ Cucul”, principalul vestitor al primăverii care vesteşte cu primul cântat echinocţiul de primăvară ( Ziua Cucului- asimilată în popor cu sărbătoarea Bunavestire)- ziua pornirii plugurilor şi prin ultimul său cântat – solstiţiul de vară. Este pasărea cea mai des întâlnită în folclorul românesc, în cultul strămoşilor, în ritualurile agrare de fertilitate, practici magice, în lirica populară de dragoste, în legende, proverbe, superstiţii. Ornament folosit în Transilvania – jud.Braşov.
„ Floarea” –folosit în Muntenia, Moldova, Transilvania.

Ouăle se ciocnesc după ritual: prima zi – cap în cap, a doua zi – cap în dos şi a treia zi – dos în dos.

Sursa:

Un obicei care se practica numai in Bucovina in noaptea de Inviere este acela ca fetele sa se duca in clopotnita si sa spele limba clopotului cu apa neinceputa. Apa neinceputa inseamna ca persoana care a scos-o din fantana sa nu vorbeasca pana cand va fi folosita la spalatul clopotului. Cu aceasta apa se spala apoi fetele in zorii zilei de Paste ca sa fie frumoase tot anul si sa alerge feciorii la ele.

In trecut, feciorii isi alegeau un crai dintre cei mai harnici pentru a le judeca si pedepsi toate greselile facute de-a lungul anului. Cei gasiti vinovati erau purtati in jurul bisericii si la fiecare latura erau loviti cu vergele de lemn la talpi pentru a nu mai repeta greselile in anul viitor.

In zona Campulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei in puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor.

In zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se aseaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa binecuvanteze bucatele din cosul pascal. Fiecare gospodar pregateste un astfel de cos acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei, dupa oranduiala stramosilor. In cos sunt asezate, pe o farfurie: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina (pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean si prajituri.
Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie.

In partile Sibiului, exista obiceiul ca de Pasti sa fie impodobit un pom (un arbust) asemanator cu cel de Craciun. Singura deosebire consta in faptul ca, in locul globurilor, se agata oua vopsite (golite de continutul lor). Pomul poate fi asezat intr-o vaza frumoasa si farmecul sarbatorii sporeste cu o podoaba de acest fel.

La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si cocosi albi. Cocosii vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci.

In Maramures, zona Lapusului, dimineata in prima zi de Pasti, copiii (pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc si ureaza gospodarilor “Sarbatori fericite”. La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului.

In Arges, printre dulciurile pregatite de Sfintele Pasti se numara covrigii cu ou (numiti asa pentru ca in compozitia lor se adauga multe oua, 10-15 oua la 1 kg de faina). Fiecare gospodar se straduieste sa pregateasca o astfel de delicatesa, care este si simbolul belsugului.

In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamaierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti (vin+paine sfintite). In meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel.

In dimineata zilei de Paste, copiii se spala pe fata cu apa proaspata de la fantana in care si-au pus un ou rosu si fire de iarba verde.

In Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, acestia sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat “hotii”, cat si “pagubasii”. Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.

Pe valea Crisului Alb, la Almas, toata suflarea comunei se aduna in curtea bisericii. Femeile si fetele din localitate se gatesc in straie de sarbatoare si vin in curtea bisericii, unde vopsesc si “impistritesc” (incondeiaza) oua.

Sursa

Cel mai celebru iepuras din lume
Grafica lui Albrecht Dürer (1471-1528) aflată în posesia muzeului Albertina din Viena.

- Există credinţa că între Paşte şi Rusalii cerurile sunt deschise. Cine moare în acest timp ajunge direct în rai. Cine se naşte atunci va avea o viaţă frumoasă şi îmbelşugată.

- Cine nu poate merge la slujba învierii trebuie să-şi ia de la neamuri ramuri sfinţite de măr, salcie sau brad, copaci consideraţi cu forţe magice, să le pună la icoană pentru ca tot anul să fie feriţi de necazuri.

- Fetele nemăritate, când spune preotul prima oară „Cristos a înviat” tebuie să răspundă repede „eu să joc prima”, astfel există speranţa să fie luate la joc şi să se mărite.

- De obicei se aprind focuri mari în jurul bisericii pentru a lumina drumul sufletelor morţilor care în această noapte se întorc pe pământ.

- Deoarece se crede că şi demonii se pot întoarce, flăcăii iau toaca de la biserică şi o bat toată noapte în cimitir, pentru a-i alunga.

-Cei care fără de motiv nu merg la biserică în noaptea învierii, vor fi tot anul bolnavi şi vor avea pagube.

- Lumânările aprinse cu care te întorci acasă după slujba din noaptea Învierii, trebuiesc păstrate cu mare sfinţenie, deoarece sunt bune în momentele grele, se aprind în caz de mare furtună, de grindină, de boală, necaz, se folosesc la farmece şi descântece.

- Alimentele şi plantele sfinţite în noaptea de Paşte se păstrează ca leacuri şi talismane. Sarea este folosită la sfinţirea fântânilor, slănină ca leac pentru boli ale vitelor, busuiocul pentru vindecarea durerilor de gât şi farmece, tămâia se pune pe jar când sunt furtuni violente, salcia este tămăduitoare, cine înghite trei muguri de salcie scapă de temperatură. Cine bea zilnic apă în care a pus coajă pisată de salcie uscată, scapă de durerile reumatismale. Interesant cât de mult adevăr există în această superstiţie. În 1897 din Salix – numele botanic al salciei, s-a descoperit acidul acetil-salicilic adică aspirina.

- De Paşte trebuie să te îmbraci cu veşmânt nou – semn al înnoirii.

- Pentru pasca de Paşte care se face în joia mare de o femeie „curată”, se foloseşte făină cernută prin sită fină, se pune în cuptor doar cu mâna dreaptă şi în tăvi cu soţ ( altfel îi moare femeii bărbatul.

- Anafura şi pasca sfinţită în noaptea de înviere sau ziua de Paşte, nu trebuie mâncată în întregime. Ea e bună împotriva frigurilor, de dat la găini când sunt bolnave şi la vacă pentru a face viţeluşe, nu viţei. (Botoşani)

- Tot aşa, fărămiturile care rămân pe masă nu se aruncă. Ele se îngroapă în pământ, iar în locul acesta va creşte o plantă numită Măruncă, şi cine va bea ceai făcut din ea, va avea mulţi copii. (Moldova)

- Trebuie avut grijă ca şoarecii să nu ajunga la pască, deoarece dacă mănâncă se transformă în lilieci. (Moldova )

- Cine nu doarme în ziua Paştelui, va fi tot anul foarte activ şi-i va merge bine. (Com.Mihalcea)

- Cine doarme în ziua de paşte, îi va ploua şi i se va strica fânul în polog. (Siret)

- Nu e voie să iei sare cu mâna la Paşte, deoarece tot anul iti vor transpira mainile. (Botoşani)

- Mama căruia i-au murit copiii, deci nu are noroc de urmaşi, în ziua de Paşte să vândă copilul care-i mai trăieşte la o mamă cu mulţi copii şi apoi să-l cumpere înapoi. Atunci va trăi şi el, căci în ziua Paştelui şi Christos a înviat din morţi.( Com.Mihalcea)

- Trei zile cât ţine sărbătoarea Paştelui se stă cu masa întinsă, pregătită pentru oaspeţi şi cine vine e poftit să mănânce. Asta aduce prosperitate şi belşug anul întreg.

- În Scheia, obiceiul este ca toată ziua de Paşte să se tragă clopotele, asta face ca să crească cânepa.

- La sate, oamenii îngroapă ciolanele purcelului sfinţit în pământ şi cred că din el va răsări un liliac.

- Cei care mănâncă miel, n-au voie să dea oasele la câini ci trebuie să le îngroape sub un măr, pentru a fi până la Paştele următor frumoşi şi sănătoşi ca mărul.

- Cojile de ouă se dau pe apă, ca să le dai de ştire şi blajinilor că soseşte Paştele

- Blajinii sunt personaje mitologice româneşti, denumite şi Rohmani, Rocmani sau Rucmani, fii lui Set – cel de al treilea fiu al lui Adam şi Eva. Se consideră că trăiesc sub pământ, dincolo de Apa Sâmbetei, unde susţin stâlpii Pământului. Sărbătoarea lor este o dată pe an, la Paştele Blajinilor, care este prima sâmbătă după Paşte sau a doua zi după Înviere. Cine nu ţine sărbătoarea lor, ploaia îi va distruge toată recolta.

- La Paşte, cine merge la biserică să-şi pună un ou roşu în sân, ca tot anul să fie roşu şi frumos, iar fetele să aibă peţitori.

- În noaptea de Paşte ( la fel de Sânzâiene, Crăciun, Anul nou, Săngiorz) se credea că se poate vedea focul comorilor ascunse. În speranţa că se vor îmbogăţi oamenii privegheau după primul cântat al cocoşului, pentru a vedea „flăcările albastre fără căldură”care se crede că joacă pe comori.

- În prima zi de Paşte în Ardeal este obiceiul udatului. Băieţii vin la casele fetelor şi spun: „am auzit că aveţi o floare frumoasă, am venit s-o ud să nu se veştejească”, apoi le stropesc cu colonie.

- Tot în prima zi de Paşte era obiceiul ca flăcăii şi fetele, înainte de al treilea cântec al cocoşului să se scalde pe ascuns, într-o apă curgătoare, pentru a fi tot anul sprinteni, sănătoşi, harnici şi voioşi.

- În Transilvania înainte era obişnuită datina Bricelatului, Alegerii Craiului sau Vergelului. Tradiţa era să se aleagă drept Crai pe cel mai harnic flăcău din sat ( cel care a ieşit primul la arat) care judeca pe cei ce au greşit în Postul Mare, bătându-i simbolic la tălpile picioarelor cu vergeaua numită şi bricelă sau bătălău. Totul era un prilej de petrecere.

- În Moldova între Paşte şi Rusalii erau montate scrâncioburi în care oamenii se dădeau pentru ca până la următorul Paşte s-o ţină doar într-o bucurie.

- În ultimul rând, dar nu cel mai lipsit de importanţă este tradiţia iepuraşului, care aduce ouă şi cadouri copiilor. Ce legătură poate exista între ouă şi iepuri? Simplu, ambele sunt simbolul fertilităţii deci a înnoirii şi perpetuării vieţii.

Sursa

Lumanarea de Inviere
In noaptea Invierii, fiecare gospodar sau gospodina, fiecare ins, mic sau mare, tanar sau batran, care ia parte la Inviere trebuie sa aduca cu sine si o lumina pe care o aprinde si o tine aprinsa in tot timpul savarsirii Sfintei Invieri. Dupa Inviere, fiecare se intoarce cu lumina aceasta, numita in cele mai multe parti lumina Invierii, aprinsa acasa. Dupa ce pasesc peste prag, se inchina, iar apoi sting lumanarea in grinda, afumand-o pe aceasta in semnul crucii. Dupa numarul acestor cruci se socoteste numarul anilor de cind e casa sau cati ani s-a trait in ea.

Lumanarea e pastrata cu cea mai mare sfintenie tot anul pentru a o avea la indemana si a o putea aprinde la intamplari primejdioase. In unele zone, cu lumina Invierii se afuma vitele. In Banat exista datina sa se foloseasca lumina aceasta si de catre fetele cele mari pentru a fi bine vazute cind se duc la jocuri. Cind rosteste preotul intiia oara cuvintele Hristos a Inviat!, fetele batrane care asista la Inviere soptesc: Eu sa joc inainte, pentru a se marita. Tot atunci, vinatorii zic: Vinat prind, iar pescarii: Peste prind, in credinta populara existind traditia ca, rostind cuvintele, vor avea in decursul anului spor la vinat si la pescuit.

Crucea
Este simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, simbolul jertfei lui Iisus Hristos pentru salvarea omenirii. Crucea a fost declarata ca simbol al crestinatatii de catre imparatul Constantin, in cadrul Consiliului de la Niceea, in anul 325 dupa Hristos.

Ouale “rosii”
Ouale simbolizeaza mormintul lui Iisus Hristos, care s-a deschis la invierea sa din morti. De aceea, cind sparg ouale prin ciocnire, dar si cind se saluta crestinii isi spun: “Hristos a inviat! Adevarat a inviat!”. Culoarea rosie a oualelor simbolizeaza singele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mintuirea lumii. Exista credinta ca cei care ciocnesc se intilnesc pe lumea cealalta. Ouale simbolizeaza si reintinerirea, primavara. In Egiptul antic, oul era simbolul legamantului vietii si reprezenta, totodata, sicriul ori camera mortuara. In traditia populara de la noi, ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din gospodarie, te apara de rele.
Originea colorarii oualor se pierde în negura epocii precrestine, din timpurile cand Anul Nou se sarbatorea la echinoctiul de primavara. Ele erau date în dar, ca simbol al echilibrului, creatiei si fecunditatii. Si la romani, colorate în rosu, ouale faceau parte dintre darurile sarbatorii lui Janus si erau folosite la diferite jocuri si ceremonii religioase. Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este înca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a înflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.
Ouale “incondeiate” (“impistrite” sau “muncite”) s-au constituit, la romani, intr-o marturie a datinilor, credintelor si obiceiurilor pascale, integrandu-se intre elementele de o deosebita valoare ale culturii spirituale populare, care definesc particularitatile etnice ale poporului nostru. Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se înrosesc ouale de Pasti si de ce ele au devenit simbolul sarbatorii Invierii Domnului. Cea mai raspandita relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a pus cosul cu oua langa cruce si acestea s-au înrosit de la sangele care picura din ranile lui Isus. Domnul, vazand ca ouale s-au înrosit, a spus celor de fata: “De acum înainte sa faceti si voi oua rosii si impestritate intru aducere aminte de rastignirea mea, dupa cum am facut si eu astazi”.
Ciocnitul oualor semnifica sacrificiul divinitatii primordiale si se face dupa reguli precise: persoana mai în vârsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mâna de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula <<Hristos a inviat>>, la care se raspunde <<Adevarat a inviat>>.

Pasca
Gospodinele coc, o singura data pe an, de Sfintele Pasti, pasca. Aceasta are o forma rotunda, pentru ca se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Avand la mijloc o cruce, pasca este impodobita pe margini cu aluat impletit.

Mielul
Mielul il simbolizeaza chiar pe Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru pacatele lumii si a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Mielul este simbolul lui Iisusi in intreaga traditie crestina. Rugaciunile pentru binecuvantarea mieilor dateaza din secolul al VII-lea. Ulterior, mielul fript a devenit un fel principal pe masa de Paste a tuturor crestinilor. În Europa sunt foarte populari si mieii din unt, paste sau zahar.

Iepurasul
Se presupune ca Iepurasul de Pasti isi are originea in credintele pre-cristiane ale fertilitatii. Iepurele, cel mai fertil animal, era vazut ca un simbol al renasterii intregii naturi in aceasta perioada a primaverii. Prima aparitie a iepurasului ca simbol al Pastelui a avut loc in Germania, aparand mentionat in carti in jurul anului 1500. Primii iepurasi comestibili au fost facuti tot in Germania, la inceputul secolului 17, din aluat si zahar. In America, traditia iepurasului de Pasti care aduce cadouri oua vopsite copiilor cuminti a fost adusa de emigrantii germani. Astfel, iepurasul de Pasti a fost alaturat lui Mos Craciun in inimile copiilor din lumea intreaga.

Sursa

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina a anului, pentru prima data fiind sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos.

Sarbatoarea Pastelui poate fi asociata cu primavara. Retrezirea naturii la viata simbolizeaza noua viata pe care crestinii au castigat-o prin crucificarea si Invierea lui Iisus. Pastele crestin este similar cu doua traditii antice: una evreiasca si alta pagana. Ambele traditii sarbatoresc Invierea, trezirea la viata.

Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc, numit Pesach, cuvantul de origine al cuvantului Pasti.

Pentru prima data, Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta data, evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastilor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt.

Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. In noaptea aceea, ingerul mortii trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt si a omorat toti fiii intai nascuti ai egiptenilor in casele care nu aveau pe usa sangele mielului.

In casele israelitilor nu a murit nimeni, pentru ca acestia ascultasera porunca lui Dumnezeu si au pus sangele mielului pe usile lor. Sangele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu.

Sursa

Pentru a gasi informatii pe net, folosesc diferite proceduri:

1.pentru cautarea pe web folosesc fie metacrawlere-cu precadere “vivisimo”,pentru ca imi organizeaza cautarea pe categorii, fie motoare de cautare ca “google” sau “ask.com”(preferatele mele);

2.f.f rar folosesc optiunea “I am feeling lucky” de la Google, de obicei cand am la dispozitie foarte putin timp, deoarece ma directioneaza catre o singura pagina, in general de pe un site cu autoritate in domeniul cautarii;

3.folosesc “youtube” pentru a cauta video-uri virale (1*), videoclipuri, episoade din diferite manga anime (:)-pe care le gasesc mai greu in alte moduri ), interviuri televizate cu diferite personalitati;

4.folosesc wikipedia pentru a ma documenta pe diferite subiecte;

5.pentru a extinde sau restrange cautarea utilizez cautarea de tip boolean;

6.imi customizez pagina principala a Google prin Preferences, in general pentru franceza si spaniola, astfel incat in afara de optiunea “cautare pe web”, care imi listeaza in general intai pagini in engleza, de cea”cautare in limba romana” de pe interfata romaneasca, am si optiunea “personalizat”;

7.cand folosesc Google, pentru a rastrange cautarile, utilizez Web Search Features;

 (1*) termenul de video viral se refera la continuturi video care devin populare cu ajutorul internetului, prin e-mail, instant messaging, bloguri sau site-uri de sharing; au deseori un continut umoristic si apar intr-o gama foarte larga, de la scheciuri ce fac parte din emisiuni TV pana la filmulete realizate de amatori;